Am recitit, recent, o declarație a ministrului Instrucțiunii Publice, Spiru Haret, care afirma că „Este un lucru contrar oricărei morale a trăi cineva în contul unei idei nobile, fără a face nimic pentru a o servi.”

Suntem aici, în sală, oameni care ne-am ales profesii care servesc unei idei nobile – învățământul românesc, angajații săi și educarea tinerilor – fie în școală, fie în organizațiile sindicale, fie în asociații ale elevilor, studenților, părinților sau ale cadrelor didactice.

Doamnelor și domnilor, stimați invitați, este plăcerea mea şi privilegiul de a vă ura un călduros bun venit la Conferința Națională a Federației Sindicatelor din Educație ”Spiru Haret”!

Acum mai bine de 20 de ani, membrii de sindicat au ales  ca organizația să poarte numele ilustrului matematician și om politic, tocmai pentru a exprima dorința noastră de a răspunde intereselor celor care lucrează în domeniul educației, de a le apăra și promova drepturile și, în același timp, de a milita pentru un învățământ performant, pus în slujba principalilor beneficiari – elevii.

Ne aflăm la moment de bilanț, în  acel moment în care ne uităm la ceea ce și-a propus Federația ”Spiru Haret” în ultimii patru ani, ce a reușit să ducă la bun sfârșit și ce își propune în perioada următoare.

Ne-am asumat o serie de obiective pe care, în mod obișnuit, le asociem cu misiunea unei organizații sindicale – negocierea și semnarea unui contract colectiv de muncă, promovarea și apărarea drepturilor legate de relațiile de muncă, reprezentarea intereselor membrilor noștri.  Raportul de activitate ce va fi prezentat astăzi va da mai multe detalii despre activitatea Federației în această perioadă.

În același timp, Federația ”Spiru Haret” în calitatea ei de partener de dialog social și de organizație a societății civile, s-a implicat într-o serie de parteneriate cu instituții și organizații pentru a derula mai multe programe de modernizare a sistemului educațional și de pregătire a personalului din grădinițe, școli și licee. Suntem conștienți că învățământul public trebuie să răspundă unor exigențe de performanță din ce în ce mai ridicate. Și acestea vin nu numai din partea instituțiilor care-l administrează, dar mai ales din partea elevilor și al părinților.  Elevii doresc un învățământ din ce în ce mai aplicat, care să le ofere oportunități reale de dezvoltare și de intrare pe piața muncii. Părinții au nevoie de un sistem educațional care să le ofere copiilor instrumente de învățare, abilități și  comportamente ce le vor permite, în viitor, o adaptare rapidă la o societate în continuă schimbare.

Se vorbește în permanență despre o schimbare structurală a învățământului, iar aceasta nu se limitează doar la modernizarea bazei materiale din instituții, la modificarea programelor școlare și la apariția unor manuale noi. Este nevoie de o implicare mai vizibilă și de o schimbare de mentalitate a tuturor participanților la educație – cadre didactice, personal nedidactic, elevi, părinți, instituții ale administrației publice centrale și locale, comunitate. Trebuie să reînvățăm, fiecare, să ne asumăm responsabilitățile / obligațiile asociate drepturilor pe care le revendicăm.

Sistemul educațional nu mai poate trăi cu ochii la trecut, hrănindu-se cu detalii despre cât de performant, cât de eficient era în acum 20, 30 sau 50 de ani.  Trebuie să privim spre viitor, spre următorii 10, 20 sau 50 de ani, pentru că scopul școlii este să pregătească resursa umană pentru ceea ce vine, nu pentru ceea ce a fost. Din acest motiv, școala românească are nevoie de o viziune și o strategie la nivel național, care să corespundă obiectivelor de dezvoltare a țării pentru următorii ani. Momentul în care vom decide noi, ca nație, care este proiecția pe termen lung a evoluției societății românești, va fi și momentul ”zero” al construirii unei strategii educaționale. Până atunci, vom avea parte numai de soluții pe termen scurt, care nu fac decât să cârpească disfuncțiile sistemului actual de învățământ.

Spiru Haret afirma public, ori de câte ori avea ocazia, că ”sistemul şcolar al unei ţări trebuie să fie oglinda fidelă a trebuinţelor, aspiraţiunilor şi caracterului naţional al poporului care o locuieşte”. Poate că este un principiu la care ar trebui să reflecteze mai mult cei care își asumă responsabilitatea construirii unei strategii de reformă a educației românești. Poate că ar trebui o analiză mai profundă a ceea ce are viabil sistemul actual și dacă ceea ce vrem să preluăm din experiența altor țări se pliază pe nevoile și obiectivele noastre; poate că ar trebui să fie atenți ca, din dorința de ”a schimba apa din copaie, să nu cumva să arunce și copilul”!

Am văzut, în acești 27 de ani, felurite inițiative de reformare a educației, însă de fiecare dată acestea au eșuat, fie din lipsă de timp, fie din lipsă de eficiență, fie din alte motive care nu au ținut de proiectul în sine.

O condiție esențială a unui program coerent de reformă a învățământului este implicarea tuturor factorilor politici și sociali în definirea și implementarea lui. Practica celor 27 de ani de democrație ne-a arătat că dacă proiectul nu se bucură de susținere politică, indiferent de orientarea partidului aflat la guvernare, dacă nu exist o stabilitate și o predictibilitate legislativă pe termen lung, în momentul în care puterea se schimbă, programul de reformă este abandonat.

Și mai mult de atât, punerea lui în practică este nu numai responsabilitatea factorului politic ci și a societății civile, a celor care au legătură directă cu funcționalitatea sistemului de învățământ. Vorbim nu numai despre cadre didactice și elevi ci și despre părinți, despre organizații nonguvernamentale, organizații sindicale, asociații profesionale sau studențești. Numai prin implicarea acestora se poate produce o schimbare reală în sistemul educațional.

Noi, Federația”Spiru Haret”, ca parte a societății civile, suntem dispuși să sprijinim un program de reformă pe termen lung, care se dovedește a fi coerent și realist. Nu numai atât; suntem doritori să ne implicăm în punerea lui în practică, pentru că suntem organizația care reprezentăm interesele membrilor noștri, nu numai în relațiile de muncă ci în cele care privesc profesia. Iar cel mai mare interes al nostru, al tuturor, este acum consolidarea unui sistem educațional românesc performant, care să răspundă cerințelor sociale actuale și de perspectivă. Ne-am declarat de fiecare dată deschiși către formele de coalizare ale societății civile în scopuri care privesc o stare de mai bine pentru școala românească și vom fi de fiecare dată de partea celor care doresc dezvoltarea acesteia.

Nu este o declarație formală ci un principiu care ne conduce în activitatea sindicală de fiecare zi. Este, în același timp, o cerință exprimată în repetate rânduri de membrii noștri de sindicat.

Suntem federația sindicală care reunește vocile a peste 90.000 de angajați din educație. Suntem o voce puternică și, prin ceea ce facem cu sprijinul vostru, al membrilor de sindicat, am devenit un reper în sindicalismul românesc actual. Vom continua să ne asumăm obiective sindicale – legate de derularea unor relații de muncă echitabile, corecte, de obținerea unor condiții decente – materiale și financiare – de desfășurare a activității educaționale. Dar ne vom implica în continuare și în proiecte care vizează profesionalizarea continuă și performanța sistemului. Pentru că de noi, de ceea ce realizăm (sau nu…) depinde modul în care vom fi percepuți de societate, de elevi, de părinți.

Ca organizație sindicală națională reprezentativă, prin tot ceea ne propunem să înfăptuim în beneficiul membrilor noștri, rămânem fideli crezului exprimat de Spiru Haret cu mai bine de 100 de ani în urmă: școala românească trebuie să fie iubită și respectată, iar cei ce-și dedică viața trebuie să fie recunoscuți și apreciați pe măsura efortului lor, pentru că ei reprezintă acea forță socială îndreptată împotriva ignoranței și decăderii societății sub toate formele ei!

 

Cu deosebită consideraţie,

Marius Ovidiu Nistor

Preşedinte