PUNCT DE VEDERE
referitor la Legea privind măsurile de protecție a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției
Federația Sindicatelor din Educație „SPIRU HARET” nu s-a opus NICIODATĂ demersurilor legislative de natură să vină, în mod real și eficient, în sprijinul salariaților din învățământ.
Pe cale de consecință, nu am avut niciodată obiecții privind instituirea de pedepse majorate pentru infracțiunile îndreptate împotriva personalului din învățământ.
Obiecțiile noastre au vizat alte texte din cuprinsul Legii privind măsurile de protecție a personalului didactic, de conducere, de îndrumare și control din învățământul preuniversitar în îndeplinirea atribuțiilor specifice funcției, între care:
Art. 2. În aplicarea prevederilor art. 1, personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control se bucură de: (…)
- c) autoritatea de a lua decizii oportune, care să îi permită să menţină un mediu adecvat în timpul procesului de predare-învăţare-evaluare, dar şi pe parcursul desfăşurării de activităţi extraşcolare;
F.S.E. „SPIRU HARET” consideră că și acum cadrele didactice iau decizii oportune – a reglementa expres acest aspect echivalează cu afirmarea faptului că în prezent nu se iau decizii oportune, ceea ce nu se poate accepta.
- e) dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare beneficiarilor primari, conform regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
Acest drept există și în prezent reglementat în ROFUIP și Statutul elevului. Sa înțelegem că, până acum, sancționarea disciplinară a elevilor nu s-a realizat?
- h) beneficiul campaniilor desfăşurate la nivel naţional şi local, de către autorităţile administraţiei publice, pentru creşterea consideraţiei şi prestigiului social.
Ce înseamnă „beneficiul campaniilor”? Ce fel de campanii? Publicitare? Comerciale? Strângere de fonduri?
Art. 4. – În cursul procedurii legale aplicabile, faptele sesizate, în scris, de personalul didactic, de conducere, de îndrumare şi control, în exercitarea atribuţiilor specifice funcţiei, se bucură de prezumție relativă de veridicitate, până la proba contrară.
Prezumția relativă de veridicitate o regăsim reglementată și recunoscută ca atare (inclusiv în practica instanțelor de judecată și a CEDO) doar în ceea ce privește procesele verbale de constatare a contravențiilor (emise de ITM, Poliție etc.), acte emanând de la o autoritate în materie. A acorda acest statut unei simple sesizări nu este în regulă.
În practică, am întâlnit numeroase situații în care personalul didactic face sesizări îndreptate împotriva propriilor colegi – uneori chiar împotriva întregului consiliu profesoral. O atare sesizare se prezumă că este reală, efect al dispozițiilor mai sus citate. Pe cale de consecință, cadrele didactice împotriva cărora s-a făcut sesizarea trebuie să își demonstreze nevinovăția.
Cu alte cuvinte, un cadru didactic reclamat de un coleg nu mai este „nevinovat până la proba contrarie”, ci „vinovat până la proba contrarie”. Se încalcă astfel un drept fundamental al persoanei, acela de a fi considerat nevinovat până i se demonstrează vinovăția.
Art. 6. – Directorii unităților de învățământ precum și orice persoană ce exercită o funcție de conducere, de îndrumare și control care, în exercitarea atribuţiilor lor, au luat cunoştinţă de săvârşirea unei infracţiuni împotriva personalului didactic, a personalului didactic de conducere, de îndrumare şi control, sunt obligate să sesizeze de îndată organul de urmărire penală şi să ia măsuri pentru ca urmele infracţiunii, corpurile delicte şi orice alte mijloace de probă să nu dispară.
Au directorii/ inspectorii competențe de asigurare a dovezilor (sunt criminaliști/ polițiști) sau posibilitatea legală de a interzice părăsirea unei incinte, reținerea unei persoane sau confiscarea unor obiecte (corpuri delicte și mijloace de probe) – care se pot dispune doar de judecător, procuror?
Ce se va întâmpla cu directorii care nu pot/reușesc să conserve probele și corpurile delicte? Vor răspunde disciplinar, pentru nerespectarea obligațiilor prevăzute într-o lege specială…
IMPORTANT: Această lege instituie dreptul personalului didactic de a se bucura de protecţia acordată similar funcţiilor de autoritate publică. De aici, mai este un pas până a se institui și OBLIGAȚIILE specifice funcțiilor de autoritate publică [exemple, potrivit specialiștilor în drept: 8 ore/zi prestate efectiv pe termen mediu și lung; incompatibilitățile specifice funcțiilor de autoritate publică; limitarea autonomiei profesionale – îngrădirea libertății academice (acum se poate spune că elevii au note mici pentru că nu au învățat – versus au note mici pentru profesorul nu și-a îndeplinit atribuțiile și nu a atins obiectivele impuse de statutul de autoritate publică); răspunderea pentru propriile fapte este mult mai mare, deoarece orice face, face în exercițiul funcției de autoritate publică].
Cu deosebită stimă,
PREŞEDINTE
Prof. Marius Ovidiu NISTOR
Elab. I.V.,T.B./04.02.2020
